Ionela Manolesco

Destinul  trece; Cartea rămâne
articol semnat de  Ionela Manolescu


Captatio benevolensis

Anul două mii sase fiind pe sfârşite, pot spune că  el a fost pentru mine  cel mai bogat   ca producţie de carte. Atât  
cantitativ cât şi calitativ. Constat că  Informatica a  contribuit eficient la câştigarea  autonomiei mele de publicistă. Prin
această minune a secolului,  am putut să înbin cartea bună cu cartea frumoasă, apoi să scot la lumină în timp record trei
lucrări ample şi însfârşit să-mi văd ultimile două  titluri cotate de experţi la rubrica de cartea rară. Voi alege dintre acestea
un singur exemplu, o cartea ce se potriveşte de minune cu  ajunul Crăciunului ; cartea « Urşilor », intitulată : (fr.) «L e s  H y
b e r n a u t e s », pe care o  voi prezenta mai încolo  pe larg. Trebue totuşi să menţionez măcar  în treacăt pe celelalte
două,  urmând să le prezint  pe larg şi pe acestea, într-un alt  număr al revistei D e s t i n e. Prima dintre aceste două fiind
«Eminesco pour toujours », comentat şi tradus  în versuri, din limba română în  franceză. Carte pe care am prezentat-o de
altfel sumar, în cuvântarea  ţinută de mine cu prilejul inaugurării Romfest a parcului de la Montreal închinat României.
Despre această carte mai am încă  ceva de spus şi de scris, aşa că o voi face după cum am promis. Ultimul titlu ce îmi
rămâne de prezentat  pe viitor, va fi cel al cărţii  publicate recent ca preambul, la  suita în curs de a fi publicată- I.M.:
«Villon/Le Pet au Deable/ I - IV»). Am editatat acest  compendium  purtând titlul specfic de «Exemplum», sub titlul global
«Le Pet au Deable de Villon». Această carte constitue  summum-ul contribuţiei mele de până acum la decodarea
ermetismului lui FrançoisVillon.
Bilanţ numeric

În decurs de numai trei ani  adică din 2004 până în 2006 inclusiv, am redactat, ilustrat şi publicat  cele trei titluri
menţionate şi care corespund celor mai importante cărţi din cariera mea literară. Ele acoperă  şapte volume  totalizând un
număr de 755  pagini  de mare format  (8:1/2 X 11). Drept e că am muncit mult la ele, dar asta nu mai contează, faţă cu  
recordul atins. Unul tehnic, marcând un salt - atât cantitativ cât şi calitativ. Vorba e c-am scos nişte  cărţi despre care  se va
vorbi. Mi-am atins oare ţelul? Nu mă pot încă  pronunţa. Ştiu doar că am dat acum întreaga mea măsură. Dar cu ce m-am
ales ? Se întreabă unii. Să le răspundă  ceilalţi, citindu-mi. cărţile.
Şi acum descreţiţi-vă frunţile căci intră Urşii în scenă….

« L e s  H y b e r n a u t e s » în spaţiu

I-am conceput  întâi ca pe nişte personagii în trei dimensiuni, având în  fruntea lor pe cei doi urşi de colecţie... (fr.«
arctophillee »). Ei doi vor fi protagoniştii cărţilor mele. Cel care a venit primul pe lume pe vremea lui Gagarin, a cucerit
inimi şi spaţiu dealungul anilor, fiind totodată şi creaţia mea capitală în materie de jucării, anume Bouznou l’Ours. Lui
Bouznou i-a urmat o întreagă menajerie. În creaţia de sculptură textilă animalieră eram inbatabilă. Capete luminate se
plecau cu zâmbet şi admiraţie în faţa « Jucăriilor » mele. În vremea asta eu le înălţam versuri ancreontice. Căzusem oare
în mintea copiilor ? Nicidecum, din moment ce mi le preţuiau atât, ori le adoptau ca mascote -  un Sergiu Celibidache ;
un George Călinescu ; un Valentin Lipatti; o Adina Nanu; un Titi Comărnescu; o Sanda Racovitza; un Ion Frunzetti?
Deprinsesem meşteşugul acesta direct de la marii Steiff şi Shuco, prin tiparele lor brevetate. Le-am avut pe mână ca artistă
creatoare, angajată şi ca consultant, când îmi revenea sarcina de a le revizui şi corecta, spre a putea să restaurez - pornind
de la tipare - acel prototip  de Urs tradiţional, ce se deformase în cursul procesului de producţie, prin  modificări şi
simplificări neavenite.. Postul de «ursăreasă » l-am obţinut printr-un concurs pe ţară! De ce tocmai eu? Pentru că iubeam şi
cunoşteam animalele ca pe mine însămi! Faptul acesta  răsbătea şi prin cârpa din care  modelam acele animale
însufleţindu-le totodată în cartea ce le-o destinam. Până una alta îmi cautam şi un loc sub soare. Între timp am plimbat
Ursul, cum s-ar zice , pe meridianele lumii, urmărind sborul gâştelor sălbatece.

Animale din plus, ca la carte

Dintre acestea voi alege ca ilustraţii de carte următoarele   piese de vârf  : Moaka  (fr. :la Guenon ) ; Pithèque (l’Hominidé-
Paperassier ) ; Mademoiselle de Scudéry ( l’Ourse de glace) dar în primul rând pe neîntrecutul Bouznou ( fr.:l’ Ours Poète et
Marchand de Sable). Concomitent cu succesul  expoziţional  repurtat  cu aceştia la Bucureşti , Paris şi Montreal, m-am
dedicat cărţii ca scriitoare francofonă, împământenindu-mă, cu tot cu Bouznou, aici în Canada, la Montreal- Québec şi  
făcându-le loc şi celorlalte creaturi în
paginile cărţilor mele.

Limba franceză şi eu

Pe vremea de care vorbesc, eu eram singura scriitoare canadiană de altă origine ca Naţiunile Fondatoare, care scriam şi
publicam numai în limba franceză. Astăzi suntem mai multe cu aceaşi meteahnă, dar pe atunci eram privită cruciş.
Încrucişarea nu m-a clintit, căci ea mă privea de la dreapta la stânga, şi vice-versa. Expansiunea modului meu de
exprimare însă mă avantajează şi mă scoate din singularitate. Puiul  de lebădă s-a făcut mare. Pot aşadar să scriu şi eu pe
româneşte, nu-i aşa? Atunci de ce o fac tocmai acum, când franceza urcă şi urcă şi revine tot mai mult la ordinea zilei?
Am presimţit eu asta din vreme când Urşii mei şi-au dat arama pe faţă. Totuşi veţi recunoaşte  că am avut dreptate. Vedeţi
prea bine că nimeni pe lume nu a servit mai bine limba română ca mine, scriind şi publicând numait în limba franceză.
Poate  acum careva  să mă contrazică?!

Istoricul conceptului

Mai înainte de toate am creeat şi restaurat personagiile principale, în frunte cu  protagoniştii mei Bouznou şi Bouzzy. Le-am
asociat acestora  pe vechii lor prieteni, atribuindu-le rolurile  secundare. Ori că i-am regăsit ca atare în patrimoniul familial,
ori că i-am recreat sau  înlocuit cu exemplare de colecţie descoperite pe la anticari. Concomitent cu creaţia vizuală, am
susţinut-o intens şi pe aceea literară. Am revizuit şi complectat  textele parţiale, axându-le pe o schemă tematică unică.
Am desvoltat partea narativă, incluzând acele fabule, cântece şi poeme  autonome, compuse pentru ei în ultima vreme.
Pe scurt, am scris o carte lungă dar plină de miez.  

Câte ceva despre organizare

Concocţând acest material, l-am  structurat apoi şi sub formă de  scenariu. Pe acesta l-am  raportat la acele imagini  fixe
pe care le-am obţinut fotografiindu-i pe Hybernauţi. Iar  când
conceptul a fost gata,  am şi renunţat la  scenariu! Dar am reţinut din el  acele părţi ce aveau să constitue verigile mele de
legătură şi materia secvenţelor dramatice. Scenariul  avea să mai
servească însă şi  ca îndreptar  al ordonării imaginilor, la înserarea lor în text. Cum  nu  intenţionam  sa fac un film,  m-am  
jucat doar cu animaţia ceea ce mi-a permis să  atribui Cărţii  o viziune cinetică şi o valoare spectaculară. Pe măsură ce
compuneam poemele, prindeam  în obiectiv şi personajele, ca şi în plină acţiune. Le asamblam pe acestea  în tablouri vii,
rolurile revenind alternativ, numai vedetelor mele  din mohair şi din fir de mătase. Am organizat tot în baza  scenariului
iniţial, tematica poemelor, şi  linia  discursivă a naraţiunii.

Despre stil

Nu am aplicat scheme rigide. Nu am fabricat reţete compoziţonale. Am făcut, în spiritul unui scenariu de principiu,  o Carte
– film, atîta tot. Dar  fiindcă  mă consider poetă, am rămas fidelă poeziei pe toate planurile de creaţie ce s-au implicat.
Cartea am scris-o, nu numai în limba franceză, ci şi în spiritul marilor clasici ai fabulei, adică într-un stil elaborat, cursiv şi
fără opinteli. Am compus-o în versuri, cu secvenţe narative de proză poetică şi cu sketchuri nedispreţuind humorul. Cartea
am scos-o ilustrată, fără a cădea în ilustrativism; într-o gamă bogată de culori, prin imagini originale punând în valoare
expresivitatea personajelor, ca şi pitorescul unor  colţuri din Vechiul Montreal, văzut din unghiuri deosebite, pe care ele se
proectează..

Ilustraţia specifică de carte

Penelul nu mi-a fost deajuns în a reda ce mi-am propus. Atunci  am pus o altă săgeată la  arcul  meu, anume Fotografia.
Iar pe aceasta am substituit-o prin reducere la absurd, unei filmări de animaţie, modulată ca printr-o regie de platou. Or, ca
să inserez  imaginile în pagină, am supus tot arsenalul artistic, Măriei-sale Ordinatorul. Informatica mi-a servit  astfel  să duc
cartea la bun sfârşit. Este o Minune a secolului. Ea a  făcut posibilă scoaterea cărţii ca atare, fără alt intermediar editorial,
ci numai prin trecerea ei de  pe  planul virtual al manuscrisului, pe acela concret al bunului de consum. După care nu-mi  
rămînea decât să o duc la imprimerie. Dar nici acolo lucrul nu s-a executat în mod mecanic. Deşi am fost excelent
asistată,  a mai trebuit să mă implic pe parcurs cu schimbări de detali şi modificări.
Aşa s-au născut « Hybernauţii ».

Descrierea cărţilor ce compun suita

« L e s   H y b e r n a u t e s » este o carte cum spuneam, care  va lăsa o urmă. De la bun început ea se sprijină pe o
stuctură solidă şi este amplu elaborată, atît pe plan literar cât şi pe cel vizual. Ea farmecă şi mintea, şi ochiul.
De fapt nu-i numai o carte, ci o suită. În ansamblu ea se compune din patru volume sau cărţi – albume, şi o a cincea mai
substanţială ca volum  de tranziţie între cele două parţi ale suitei, Bouznografia lui Bouznou şi Bouzzygrafia lui Bouzzy.
Cărţi tot una şi una, ieşite  ca dintr-o bucată.  Frumos ilustrate în cinci culori. Imprimate elegant pe hârtie de lux.

Conţinutul  unitar  se axează  pe o ficţiune a istoriei,  preistoriei, şi antropologiei, filtrate prin prizma hazlie a doi urşi circari
dar  raportate, cu naivitate dezarmantă, la propriile noastre  trăiri omneşti. Bouznou şi Bouzzy brodează pe actualele
plăzmuiri febrile ale presei de zi cu zi, pe seama  unei ambianţe de actualitate  care-i ameninţă şi pe ei - şi le dă  de
gândit mai mult decât nouă. Având mult timp de visare ca şi de meditaţie, prin hibernare, ei ne dedică
gânduri, soluţii şi interpretări la nivelul lor, dar nu cu mult mai fantasmagorice decât cele ale futurologilor noştri atitraţi,
vulgarizatori de  ştiinţe naturale, umane şi sociale.
Cărţile Urşilor  se axează pe o temă unică şi cu ramificaţii. Acţiunea se desfăşoa pe mai multe planuri, legate între ele prin
tema comună a conservării şi depoluării ambianţei fizice şi mintale  în care ne este dat să trăim. O istorie sumbră pe care
numai un humor tonifiant ne ajută să o înfruntăm. Cărţile Urşilor de pildă. Ele mai au, fiecare în parte, o valoare
autonomă.   Fiecare volum al suitei poate deci constitui un  dar  aparte  în sacul lui Moş Crăciun. Pentru cei dragi, bine
înţeles,  ca şi pentru  sine. Pentru cel ce vibrează şi ţine mult la valorile eterne.
Nu cu nostalgie ci din luciditate şi în perspectivă. Pentru acela am scris mai cu osebire. Eu, autoarea, care aş fi după unii o
incorigibilă « fostă », legatăde trecut, scriu însă ca şi cum nimic nu se va fi schimbat în lume; trăiesc mereu în prezent şi
mă proiectez numai în viitor. Identitatea mi-e unică iar inspiraţia – autentică; luminoasă; constructivă. Am vrut ca prin
acestea să las o urmă care  să-mi justifice existenţa. Mi-am propus să-i ofer cititorului o desfătare că aceea ce m-a încântat,
de cum am deschis ochii; o impresie de împlinire; o satisfacţie unică, ce mi-o dădea câte o carte dintr-o mie; pe cât de
bună, pe atâta de frumoasă.
Nutresc speranţa să nu-i dezamăgesc pe cititori, iar ei să aprecieze la justa ei valoare strădania mea. Îi mai rog pe cititori să-
şi  împartă impresiilelor  cu cei mai tineri cititori în devenire care îi înconjoară, dându-le să citească aceste cărţi. Aceştia
au poate nevoie de unele explicaţii de cuvinte din partea celor mari, pe marginea textului meu. Aceştia abia aşteptă să fie
scoşi din rutina lecturii obligatorii şi platitudinea  intrigelor de pe console. Am scris pentru cei singuri şi bătrâni, dar nu
numai pentru ei, ci prin ei – şi  pentru  tineretul nostru de azi, atât de iubitor de figuri strălucitoare din cărţi fermecătoare
prin vorbe meşteşugie, ca nişte mărgăritare pe  lungi fire aurite.

Indicativ bibliografic

Numele de autor :
I o n e l a   M a n o l e s c o
titlul  global :
« L e s   H y b e r n a u t e s »

 Subtitlurile  celor două părţi

«La Bouznographie »    şi   «La Bouzzygraphie ».

Nota bene: ele nu sunt pe piaţă şi nu se găsesc prin biblioteci, ci numai la autor, prin redacţie.

Primul subtitlu de mai sus vine de la  numele «poetului» prezumtiv şi autor de substituţie, pe nume  B o u z n o u - l’ O u r s.  
Bouznou este  primul  protagonist al suitei Hybernautilor mei. Bouznou coincide cu cel din ilustraţie unde se vede că a
trăit, a îmbătrânit şi asta-i şade bine,

Al doilea subtitlu de mai sus derivă  de la  numele ursului  B o u z z y - l e – C l o n e,  care coincide  cu cel de al doilea
protagonist şi nu e mai puţin important ca acela. Bouzzy ar fi un şef de promoţie, un creier luminat şi un poet tot atât de
important. El e urmaşul lui Bouznou, dar  încă altceva. Ursul acesta cu dublă identitate constitue o piesă rarisimă din
colecţia autoarei. Deşi  îmi aparţine, el  nu este opera  mea. Eu l-am descoperit, identificat, achiziţionat şi restaurat numai.
Cine, când şi cum l-a făurit, vă voi spune-o  la locul şi timpul cuvenit...
Atât Buznografia cât şi Buzzygrafia cuprind  câte două volume sau cărţi fiecare.

L a  B o u z n o g r a p h i e

Primul din cele două volume ale Bouznografiei este totodată şi  prologul întregii suite de Hybernauţi. Acest prim volum se
intitulează « Les Hybernautes (1) La Bouznographie ». Autorul evocă aici la persoana întâi, trecutul ursului Bouznou, ca şi
cum el ar fi fost însuşi scriitorul. Povestea lui Bouznou se desfăşoară pe momente, începând cu venirea sa pe lume, până la
prima lui decepţie. Amintirile din copilărie ale lui Bouznou ne poartă prin Montrealul anilor ’80, când iarna hiberna ca  
imigrant boem, aciuându-se în zăpadă, sus pe acoperişul   clădirii din faţa parcului Lafontaine, situate pe Sherbrooke, colţ
cu Papineau,  iar vara se lăfăia la grădina zoologică din acel parc, printre sirenele dresate şi căprioarele răsfăţate.
Volumul întâi al suitei Hybernauţilor (1)Bouznografia - a apărut la Montreal în  tiraj restrâns, de numai 20  exemplare şi în  
ediţie de autor, pe data de 2 noembrie 2005 şi numără  80 de pagini bogat ilustrate.  Preţul: $ 40.00.

În continuare, Bouznografia mai numără un al 2-lea volum  ce  conţine 78 de pagini  bogat ilustrate  cu fotografii de urşi şi
de alte animale  colectibile. Textul conţine poeme cu formă fixă şi poezii futuriste, cântece figurate, poezii concrete,
precum şi alte forme de performanţă prozodică. Ursul Bouznou se întrece aici pe sine ca fapte, dar  şi prin lauda de sine! El
se preocupă de soarta fiinţelor nevinovate  şi de adoptarea  câinilor fără stăpân, ca de pildă  cei de la Azilul Canin de pe
Cristofor Columb, sau cei reîntorşi la sălbăticie, fiind părăsiţi de stăpânii lor denaturaţi, ce şi-au luat tălpăşiţa, lăsându-i de
capul lor şi pe drumuri. Cu fotografii inedite ale autoarei, luate prin oraşul lui Bucur acum un deceniu. Pretul :$ 40.00

Suita Hybernauţilor (3) are şi o a doua parte, anume : (fr) La Bouzzygraphie, care numără la rândul ei două volume ( 3 .A şi
3 .B). Preţul : $ 40.00  fiecare. Aceste volume au o valoare
deosebită. Atât prin textul poetic cât şi prin ilustraţia arctofilă, la care se adaogă o valoare documentară. Căci
Bouzzygraphia prezintă  în extenso  pe unicul şi
nepreţuitul  Bouzzy-le-Clone, urmaşul primului urs din lume, dacă nu chiar primul Teddy Bear.

Bouzzy se luptă, nu glumă, cu  duşmanii bipezilor, nişte himere numerice minuscule, parazitând Informatica. Aceştia
încurcă lumea prin cei care se ţin de glume. Dar gluma se îngroaşă, atunci cănd Internautica interferează, fie şi virtual,
Hybernautica. Lăsaţi-l atunci pe Bouzzy să  arate ce poate. Bouznou bătrânul nu rămâne nici el deoparte, ci se raliază lui
Bouzzy. Amândurora le stau în cale acei Viruşi informatici, Piraţi sălbateci, Roboţi galactici, în frunte cu Regina lor
barbară, pornită să  violeze spaţiul Hybernautic, călare pe  un Cal Troian. Flagelului acesta îi va pune stavilă armata
autodefensivă a bravilor Hybernauţi, în frunte cu viteazul Bouzzy-le-Clone, secundat de  Bouznou bătrânul. Cei doi urşi
mobilizează  Animalitatea antrenând-o în campania universală  de apărare a  Naturii. Aceasta se cutremură din încheieturi,
fiind bătută  pe dinafară de Vânturi vrăjmase vrând să o facă praf şi pulbere, iar pe dinăuntru -  roasă de cariile virotice şi
undele nefaste, pornite să şteargă urma frumosului, adevărului şi dreptăţii. Dar asta nu va fi! Ne vom vedea cu bine la
Salonul Cărţii din 2007. NB Pentru a-i obţine pe Hybernauti dela autoarea lor, ea vă roagă să vă  adresaţi la Redacţie. Cu
mulţumiri pentru interesul pe care ni-l purtaţi, autoarea vă urează tuturora La mulţi ani 2007 şi Lectură plăcută!

 
Ionela Manolescu
 
Carti Publicate