Cenaclul Eminescu

Dragi Cenaclişti,



Următoarea întâlnire a Cenaclului Eminescu va avea loc joi 18 mai, ora 18:00, la Centrul Comunitar CDN - 6767 Côte-des-Neiges. Cu
această ocazie poeta Melania Rusu Caragioiu ne va prezenta cartea de sonete intitulată ,,Pe igliță”.

Scriitoarea Viorica Necula, ne va citi din proza intitulată ‚,Scrisori de gând’’.

Scriitoarea Corina Luca şi doamna Viorica Popescu vor prezenta volumul de poezie „Cântecul, jocul și hora ideilor” de Beniamin
Apahidean.

Vă aşteptăm în număr cât mai mare. Dacă aveţi cunoştinţe, copiii, interpreţi, care doresc să folosescă Cenaclul Eminescu drept o
rampă de exprimare a talentului în artă pe care îl au, vă încurajez să-i invitaţi.

Pentru mai multe informaţii vă rog comunicaţi cu mine la tel: 514 910 6738 ori prin e-mail la cenacluleminescu@gmail.com



Vă aşteptăm şi apreciem prezenţa dumneavoastră!

Leonard I. Voicu




COMUNICAT

CENACLUL MIHAI EMINESCU SI-A CONTINUAT ACTIVITATEA LUNAR, IN FIECARE A TREIA JOI DIN LUNA,
SI CONTINUA SI IN PREZENT CAND A IMPLINIT CINCI ANI DE EXISTENTA, CREATIVITATE SI BUNA INFRATIRE
INTRE SCRIITORI, AMATORI SI PUBLICUL INTERESAT DE CULTURA, LITERATURA SI CONTACTE ROMANESTI.




ACTIVITATEA MENSUALA A CENACLULUI EMINESCU
2008 –  2013


12 aprilie 2008  au citit :  Ionut Caragea, poezii;  Livia Nemteanu, poezii
7 mai 2008  au citit: Carmen Tuculescu Poenaru, versuri;   Adrian Erbiceanu, versuri
25 iunie 2008        au citit:   Dragos Samoila, eseu  ; Florin Oncescu , schite;
Iulie-August, vacanta de vara
24 septembrie 2008  au citit :  Ileana Ungureanu, poezii;   Traian Gardus, epigrame
29 0ctombrie 2008  au citit:  Ionela Manolescu, traduceri si poezii;   Vladimir Paschievici, pagini de jurnal
20 noiembrie 2008  au citit: Maia Cristea Vieru, poezii si amintiri arta plastica;   Cristina Mihai, convorbiri cu scriitori
17 decembrie 2008  au citit:  Cristina Montescu, proza franceza;
25 februarie 2009  au citit:  Alex Cetateanu poezii;   Ionela Manolescu, traduceri din Eminescu
26 martie 2009  au citit:  Catalina Stan, Adevaruri simple
15 aprilie 2009  au citit:  Aliona Munteanu, poezii si cantece;    Florin Oncescu, schite
17 mai 2009   -  au citit: Aliona Munteanu, poezii;  Livia Nemteanu, Patagonia
20 iunie 2009    au citit:  Alex Cetateanu, poexie si  Ortansa Tudor, traduceri
vacanta de vara  iulie-august
23 septembrie 2009   -   Camil Moisa, proza;  Ileana Ungureanu, poezii
22 octombrie 2009    -   Doina Hanganu, proza;  Aliona Munteanu, poezii si cantece
12 noiembrie 2009, au citit Ortansa Tudor, traduceri si Livia Nemteanu, proza de la Ierusalim
17 decembrie 2009, au citit: Dragos Samoila, proza si Serban Popa, despre sanatate
21 ianuarie 2010, au citit Camil Moisa, proza si Ortansa Tudor, poezie proprie
18 februarie 2010 au citit: Doina Hanganu si Ileana Ungureanu
18 martie 2010 au citit: Cristian Pavel si Livia Nemteanu
15 aprilie au citit: Cristina Montescu si Adrian Ardelean
6 mai 2010 au citit: Paul Dancescu, Lia Ruse si Alexandru Sandu
16 septembrie 2010 citeste Doina Hanganu schite si Florin Oncescu proza scurta.
22 octombrie 2010 citeswte Ileana Ungureanu din romanul Flori de papadie si Ortansa Tudor, traduceri.
25 noembrie 2010 citeste Cristian Pavel poezie si proza, si V. Paskievici proza de popularizare stiintifica
13 ianuarie 2011  citeste Livia Nemteanu ultimele poezii scrise in Romania si V.Paskievici proza scurta.
17 februarie 2011 citeste Eva Halus poezie si Ileana Ungureanu poezie si proza din romanul in pregatire.
17 martie 2011 citeste Melania Rusu si Ionut Leonard Voicu, poezie.
...
Pe 17 Octombrie 2013 : - au citit poezii din creatiile proprii: Eva Halus si  Melania Rusu-Caragioiu, iar Carmen Ileana Ionescu a lansat
cartea  Dintr-un vechi tramvai cu cai.

Urmatoarea sesiune a Cenaclului Eminescu va avea loc  joi, 21 noiembrie, 2013, ora 18:00








ANIVERSAREA DE PATRU ANI A CENACLULUI EMINESCU


Era o seară răcoroasă de început de primăvară.  Prin 2007-2008.  Vântul blând dar reavăn îmi dădea ghies la gânduri înapoi, la
amintiri ….
Pe o vreme ca asta, prin 1986-1987, mă duceam seara la Bucureşti la un cenaclu literar, al Medicilor mai ales, dar şi al Academiei.  
Acesta din urmă era mai scorţos şi cei ce citeau aveau pretenţii de vedete.  Intr-o seara a citit dr.Marinescu, soţul colegei mele de
la Şcoala Centrală de Fete, Speranţa Halunga, un poem lung, nesfârşit, şi după vreo oră mi s-a dus gândul pe coclauri.  Îmi plăcea
mai mult celălalt.  Aici veneau multi tineri, adulţi şi câţiva medici în vârstă, dintre care doi-trei erau indiscutabile talente.  Şi uneori
se citea şi poezie de avangardă.  Era pe strada Vasile Lascăr.  Oarecum în cartierul meu.  Mergeam pe jos, mi-a plăcut drumeţia.  
Îmi amintesc cu emoţie cum la una din dăţile când am citit vreo duzină de poezii noi, s-au făcut lungi comentarii şi un doctor bătrân,
dar nu foarte, a spus cam aşa  « când citeşte Livia Nemţeanu aud un clopoţel care spune :
« Atenţie, trece un poet! »  Era poate cel mai ciudat dar fascinant compliment ce mi se făcuse.
Dar eu, cu mintea mea veşnic cercetătoare, auzind în închipuire clopoţelul în chestie, numai ce vedeam un lepros cu gluga pe faţă
care sună clopoţelul pentru a avertiza lumea să se ferească din calea lui.  
De ce oare pun mereu răul înainte ?  E poate dintr-un instinct de auto-apărare ?
Dar în fond, gândindu-mă mai bine, ce e poetul decât un altfel de ins decât toţi ceilalţi ?  Harul poeziei e ca un microb, o boală deci.  
El vede lumea diferit de semenii săi.  Care de altfel se mai şi miră adeseori citindu-l şi uneori neînţelegându-l, de viziunile lui
originale sau bizare, fantastice sau absconse.  Un pictor se uită la peisajul (om sau natură) pe lângă care trec toti şi nu-l observă.  
Iar el pune pe pânză o dumnezeire sau o oroare (Goya, Picasso, Tanguy, Max Ernst).  De unde a scos viziunea aceea ?  Din el
însuşi.  Poetul de asemenea.  Deci tot un lepros, dar cu microbul talentului.  
Şi mi-am măsurat paşii mai agale, gândindu-mă că mi-ar mai place să mă mai duc la un cenaclu, dar aici la Montréal, nu să trec
oceanul.  Şi-apoi, după 25 de ani, ce-o mai fi devenit cenaclul meu favorit de la Bucureşti ?
Am vorbit deci cu câţiva scriitori să ne întâlnim şi să citim din scrierile noastre, poezii mai ales.
Ne-am întâlnit mai întâi prin nişte subsoluri de biserici, spaţii largi şi reci, dar singurele disponibile.  Era frig, stăteam cu hainele pe
noi, şi cu mănuşile .  Iar vidul din jurul nostru, cu aspect de hală, era unul care nu contribuia la inspiraţie.  Odată acel subsol a fost
închiriat pentru o nuntă sau botez şi muzica, gălăgia comesenilor, deşi izolaţi de un perete, ne împiedecau să auzim pe cel care
citea.
Mi-am amintit atunci de cafenelele literare de la Paris (La Taverne, Café Versailles, mai înainte La Source, La Vachette, d’Harcourt,
Taverna Panteonului) şi de la Veneţia (vestitele Florian şi Quadri, frecventate atât de « lumea bună » cât şi de oamenii de litere), şi
mi-am propus să caut o cafenea care să ne primească.  Şi m-am dus la Nikels şi la Cafelix, o cafenea ţinută de doi români, şi
altele.  N-a fost uşor, dar în cele din urmă ne-am întâlnit câteva luni la Cafelix pe Côte des Neiges colţ cu Quin Mary.  Curând am
devenit prea numeroşi pentru spaţiul ei.  Întâmplarea a făcut ca dl.dr.Paul Dăncescu, preşedintele Asociaţiei Culturale Române să
ne propună sala lor, întrucât ei se întâlneau joia de la 16 la18 şi apoi sala era liberă.  Sunt deci mai bine de doi ani de când această
sală a devenit sediul nostru, situat tot pe CDN la 6767.

Sărbătorim acum patru ani de existenţă a cenaclului nostru.  Treptat am descoperit noi talente, poeţi şi scriitori dornici să se
manifeste.  Cei mai mulţi diletanţi, ăsta e şi scopul cenaclului, dar şi câţiva cu cărţi publicate.  Având experienţa altor cenacluri,
precum şi a unor critici literare publicate în România şi la Montreal, cred că am putut ajuta pe unii dintre ei la înţelegerea noţiunii de
poezie, la evitarea unor capcane lingvistice, de natură a coborî nivelul emotiv sau artistic al scrierilor.
Bucuria de a sărbători această aniversare este comparabilă cu aceea a sărbătoririi unui copil pe care l-am născut, crescut şi
lansat în lume să umble singur, sau să fie ajutat şi de alţi iubitori de frumos.
Un ultim gând îl acord cu recunoştinţă tuturor celor ce au participat cu creaţiile lor, cu observaţii critice sau numai cu prezenţa la
aceste întruniri.  Noi toţi ne asemănăm prin dragostea pentru frumos, pentru cultură, pentru într-ajutorare românească.

Livia Nemţeanu
25 septembrie 2012






DISCURS ŢINUT DE DOAMNA LIVIA NEMŢEANU CU OCAZIA LANSĂRII CĂRŢII “CELE TREI FETE” DE DRAGOŞ SAMOILĂ


Redam textul citit de Dl. Prof. Wladimir Paskievici la ultima editie a Cenaclului Eminescu din
data de 29 octombrie 2008, ora 18.00